Ambrose Bierce definește copilăria în Dicționarul Diavolului ca fiind „perioada vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii – la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii. ”
Așadar, crede! Speră! Visează, cu ochii larg deschiși! Cu forța cu care cândva credeai că toate jucăriile din lume pot fi ale tale, dacă tu asta îți dorești. Viața e frumoasă, iar tu n-ai bariere în calea ta. Nimic nu te oprește să vezi totul roz, să atingi balonașele de săpun și ele să nu se spargă. Să întinzi mâna către stele și să simți că le atingi.
D-asta cred eu că e copilăria magică. Fiindcă ai posibilitatea să crezi orice. Să îți dorești o păpușă Barbie, să o desenezi cu creioane colorate și să fie a ta pe vecie. Să îți placă la nebunie mașinuța roșie a prietenului tău de joacă, să o modelezi din plastilină și să vă jucați împreună, fiecare cu mașinuța lui. Să îi rupi mânuța ursulețului de pluș, iar bunica să ți-o coasă la loc, fără să observi vreo diferență.
Nu trebuie să existe o zi anume în care să-ți aduci aminte de copilărie. Poți să te simți zilnic copil, să joci în fiecare zi un joc nou. Să ai lumea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu