who cares?

hello buddies .
anyone has a good sunday evening?
Me too .
So ,I'm gonna tweeting here about a super talented guy that I discovered on my twitter account . If you have an account just follow him ( @itsryancastro) because this dude has the best quotes around whole world.
If you don't , there's some tweets of him . Keep in mind . This quotes may help you in different situation .

Let's start ....

When ambition ends, happiness begins.
Never tell your problems to anyone...20% don't care and the other 80% are glad you have them.
The spaces between your fingers were created so that another's could fill them in.
We come to love not by finding a perfect person, but by learning to see an imperfect person perfectly.
The only reason for time is so that everything doesn't happen at once.

Let go of the Past, Face the present, and Get ready for the Future.
The only place where your dream becomes impossible is in your own thinking.
Don’t love the most beautiful girl in the world: love the girl who can make your world the most beautiful.
You never realize something is beautiful until it's gone.
There are two great days in a person's life. The day we are born and the day we discover why.
I’ve learned if a person doesn’t treat you with respect, then they don’t deserve yours.
Don't be too organized for your future. Life is unpredictable. Things change.
When you judge someone else, It doesn't define who they are, It defines who you are
Sometimes the best things in life happen by accident.
Nothing is impossible. The word itself says 'I'm possible.
Isn't it funny how day by day nothing changes, but when you look back everything is different?
Never give up on something that you can't go a day without thinking about
A real friend is one who walks in when the rest of the world walks out.
Life is 10% what you make it, and 90% how you take it.
Let your life speak louder than your mouth! .
If you can't find a solution, change the rules



I'm coming up with new qoutes when he will tweet me again .

Let the memory live again .

Sunt obsedata de timp. In cele mai bizare clipe imi vine in minte ca maine ele nu vor fi decat amintiri. Ca fiecare suflare ma duce mai aproape de Maine si mai departe de Azi. Cu mult mai departe de Ieri, acel Ieri care a fost la randul lui si Azi si Maine. Tristul adevar e ca orice Maine va devenii un Ieri. Indiferent de cum decurge Azi. As long as u're still breathing, Maine va fi Ieri si Acum va fi Atunci, iar Apoi va fi Acum ce va devenii Atunci, pana ce nu va mai ramane nimic. Pana ce nu va mai fi un Maine care sa se transforme in Ieri.
Si Maine iti va reprosa ce ai facut Azi, pentru ca orice Ieri e ireparabila. Sau poate iti va multumii. Azi nu poti stii, poti doar banui, ori spera. Pentru ca Azi e totul despre incertitudine.

Let the faith decide.



Yours,Dana.

In soapta..

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem spune tuturor despre ea. De altfel, ce mai inseamna o singuratate trimbitata? Nu vom recunoaste decat in fata noastra ca suntem singuri. Si uneori am preferat chiar eu sa mi-o ascund. Sunt destui cei care striga: Iata cat sunt de singur! Ca si cum ar merita elogii pentru singuratatea lor. Nu e nevoie sa le sporim randurile acestor.. sa-i numesc,solitari? Ei se plang in oglinda cu gandul de a trage de aici foloasele, in timp ce adevarata singuratate ne fereste de ridicol. Ea nu are decat rar nevoie de vorbe. Si, uneori, nu mai are nevoie nici de regrete. Am invatat asta de la viata.
Viata are intotdeauna dreptate, oricum am lua-o. Cat de cruzi putem fi, uneori,fara sa ne dam seama! De aceea randul celor singuri,s-a “ingrosat” considerabil in ultimul veac. Stau uneori, cu ochii inchisi si ma intreb: din ce parte ma va lovi destinul? Apoi ii deschid si ma cuprinde o pace luminoasa, deplina vazand ca nimic nu ma ameninta.Ca intr-un joc. Cateodata ma gandesc si noaptea la asta,fara sa stiu prea bine de ce! Ba nu, mint. Stiu.
Ma uit la norii care se tarasc deasupra muntilor si-mi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume unde miscarea lor pe cer are un sens precis. Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie, mirosul de iarba taiata si uscata la soare e de-ajuns sa imi aduc aminte ca viata e frumoasa. Si parca nu norii trec deasupra mea, ci amintirile mele. Imi revad viata, urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste apoi. Ca si cum mi-as tine viata in palme. Si trebuie sa stau nemiscata si sa astept. Sa astept ce?
Cunosc tot ceea ce urmeaza sa-mi aduca norii si soarele. De fapt, eu am descoperit lumea traind in ea, cu singuratate, cu iubire, cu necazuri dar si cu bucurii! Exact ca cerul privit de mine deseori! Primul lucru pe care l-am invatat de la viata a fost sa-mi amintesc. In felul acesta reuseam sa fiu mai putin singura uneori. De-atunci dateaza probabil la mine o fascinatie a memoriei. Daca ascult acum zgomotele aduse de vant, iau totul de la inceput. Si simt ca deasupra tuturor contradictiilor mele exista ceva ce nu voi trada niciodata: Dragostea.
Al doilea lucru pe care l-am invatat de la viata ,a fost sa ma opun foarte devreme singuratatiii printr-o dragoste sporita. Mi-am iubit parintii mai mult decat alti copii. Am iubit lumea.Viata am incercat sa o “cuceresc” prin dragoste,dar nu am reusit. Nu e vina mea daca n-am reusit. Sau este. Dar n-am putut astfel!

Mi-am pierdut timpul..

Draga blog,iti scriu pentru ca stiu ca niciodata n-o sa ma ranesti.Tu doar ma asculti si taci.Tacerea ta e de aur si-mi spune multe.
Azi voiam sa-ti zic ca ,cateodata simt ca-mi pied vremea cu unele persoane.Chiar nucredeam ca o sa ajung in situatia asta.C'est la vie..imi pare rau.:|
Pff..
Mi-am pierdut rabdarea.
A sosit momentul ala cand trebuie sa zic " adio".

http://www.youtube.com/watch?v=uelHwf8o7_U


just gonna stand there
And watch me burn
But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry
But that's alright
Because I love
The way you lie
I love the way you lie
I love the way you lie

I can't tell you what it really is
I can only tell you what it feels like
And right now there's a steel knife
In my windpipe
I can't breathe
But I still fight
While I can fight
As long as the wrong feels right
It's like I'm in flight
High of a love
Drunk from the hate
It's like I'm huffing paint
And I love it the more that I suffer
I sufficate
And right before im about to drown
She resuscitates me
She fucking hates me
And I love it
Wait
Where you going
I'm leaving you
No you ain't
Come back
We're running right back
Here we go again
It's so insane
Cause when it's going good
It's going great
I'm Superman
With the wind in his bag
She's Lois Lane
But when it's bad
It's awful
I feel so ashamed
I snap
Who's that dude
I don't even know his name
I laid hands on her
I'll never stoop so low again
I guess I don't know my own strength

Just gonna stand there
And watch me burn
But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry
But that's alright
Because I love
The way you lie
I love the way you lie
I love the way you lie

You ever love somebody so much
You can barely breathe
When you're with them
You meet
And neither one of you
Even know what hit 'em
Got that warm fuzzy feeling
Yeah them chills
Used to get 'em
Now you're getting fucking sick
Of looking at 'em
You swore you've never hit 'em
Never do nothing to hurt 'em
Now you're in each other's face
Spewing venom
And these words
When you spit 'em
You push
Pull each other's hair
Scratch, claw, bit 'em
Throw 'em downPin 'em
So lost in the moments
When you're in 'em
It's the rage that took over
It controls you both
So they say it's best
To go your separate ways
Guess that they don't know ya
Cause today
That was yesterday
Yesterday is over
It's a different day
Sound like broken records
Playin' over
But you promised her
Next time you'll show restraint
You don't get another chance
Life is no Nintendo game
But you lied again
Now you get to watch her leave
Out the window
Guess that's why they call it window pane

Just gonna stand there
And watch me burn
But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry
But that's alright
Because I love
The way you lie
I love the way you lie
I love the way you lie

Now I know we said things
Did things
That we didn't mean
And we fall back
Into the same patterns
Same routine
But your temper's just as bad
As mine is
You're the same as me
But when it comes to love
You're just as blinded
Baby please come back
It wasn't you
Baby it was me
Maybe our relationship
Isn't as crazy as it seems
Maybe that's what happens
When a tornado meets a volcano
All I know is
I love you too much
To walk away though
Come inside
Pick up your bags off the sidewalk
Don't you hear sincerity
In my voice when I talk
Told you this is my fault
Look me in the eyeball
Next time I'm pissed
I'll aim my fist
At the dry wall
Next time
There will be no next time
I apologize
Even though I know it's lies
I'm tired of the games
I just want her back
I know I'm a liar
If she ever tries to fucking leave again
I'mma tie her to the bed
And set the house on fire

Just gonna stand there
And watch me burn
But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry
But that's alright
Because I love
The way you lie
I love the way you lie
I love the way you lie

Chiar? ; versiunea 2 .

sunt doar doua cuvinte.
Soptite, strigate, aruncate in graba, scrise ca mesaj, gandite printre lacrimi.
Doar doua cuvinte.
Ascund dincolo de ele framantari, vise, sperante, indoieli, durere, resemnare, fericire, amintiri, drame, iluzii, clipe de tacere, clipe de bucurii...clipe unice.
-Te iubesc!
Uimire! Oare asa o fi?
-Te iubesc!
Cat? Cum?...
-Te iubesc...
-Pana cand?
-Pana la capat! - spuse.
-Care capat? - intreba.
De unde incepe si unde se sfarseste dragostea?
-Te iubesc!
-E o minciuna! - spuse.
-Nu, nu e! - raspunse.
Oare cand poti fi sigur? Oare trebuie sa fii? De ce?
Sunt doar doua cuvinte. Care dor atat de mult. Care te fac atat de fericit uneori. Care le spui, care iti sunt spuse, pe care le astepti, pe care le asteapta...
-Te iubesc si...imi apartii, fiindca te iubesc!
-Dar eu vreau sa fiu un om liber! Dragostea e o libertate nu e un prizonierat. Eu si cu tine suntem doua libertati!
-Tu ma iubesti?
(Stupoare!)
-De ce ma intrebi? (Oare e atat de evident?)
-De maine nu o sa te mai iubesc! Ba nu, incepand de azi nu te mai iubesc! De fapt, cred ca, din clipa asta nu te mai iubesc!
-Dar m-ai iubit vreodata? Chiar m-ai iubit cu adevarat? Mult, tare?
Intrebari care asteapta un raspuns care nu va veni. Sau daca vine e stramb, incovoiat, impovarat, nesigur si incert.
Te iubesc! Doar doua cuvinte...

Chiar?

-Buna,m-auzi?
-Te-aud.
-Ma vezi?
-Te vad.
-M-asculti?
-Te-ascult!
-Nu-i nevoie.M-ai ranit.
-Cum?
-Cu indiferenta ta.Da,m-ai ranit.Ti-am spus sa ramai,n-ai facut-o.Uneori am nevoie de un raspuns.Vrei sa-mi raspunzi?Nu,te rog,nu vreau sa-ti aud vocea,simt ca sufletul meu o sa explodeze si pe peretele alb o sa gasesti doar sange.Te-ai intiparit in mine,te voi scoate.Sunt regina dramei.Aha,chiar sunt.Ai crezut ca sunt un inger.Al tau inger pazitor si bun.Haaa...am fost dragul meu.M-ai transformat in ceva urat.Mi-ai luat inima si ai inghesit-o efectiv in tarana.M-am plictisit.Si tu?Ce mai faci?Bine ?Sanatos?Nu cred.In soptesti,nu te mai cred.Stii,te-am visat azi-noapte.Eram ca doua picaturi de apa care cadeau agale si se izbeau de pamant,apoi...ce mai conteaza?Ne-am despartit.M-ai parasit...urat din partea ta.Nu te-a interesat de mine niciun minut,nicio secunda.Am visat la tine zi de zi,am fost purtata de nori pana acolo la tine . Crezi in destin?Nici eu.Credeam ca ne-a fost scris...neeeea,e sec,sec sec !Mi-ai oferit flori.De ce? Pentru ca e romantic?Mi-ai facut cadou o stea,meritam?De ce toate astea?Simt ca vorbesc singura..mai esti aici?Ai disparut?Stiam eu..esti un las!Nu te poti ascunde,stii?Vin sa te caut..aud ecoul tau care spune " vino sa plutim pe nori,te astept".Te iubesc.Sunt doar doua cuvinte.Soptite, strigate, aruncate in graba, scrise ca mesaj, gandite printre lacrimi.Doar doua cuvinte.Ascund dincolo de ele framantari, vise, sperante, indoieli, durere, resemnare, fericire, amintiri, drame, iluzii, clipe de tacere, clipe de bucurii...clipe unice.Nu te gasesc.Ma sperii.Te-am pierdut..s-a terminat.Inca te mai iubesc.Nu conteaza.M-ai adus la disperare .Incep sa urasc faptul ca te iubesc..
-"Never give up!"

Lumea ; intre vis si realitate

Ti-am dat intalnire in vis
Cade ceafa ta uitată pe un colț al pernei – îți cântă un glas înăuntrul sensibilității auzului, dar altele te vizitează des, neinvitate și obraznice bacante ce nu-ți vor cânta la sicriu…

Mai știi cum era glasul meu?

Te trage,egoist,spre el

Bună, străine. Eu te iubesc.

Bântui linistită banca pe care stai – da, ai stat mereu pe ea,- și pleci ochii spre solul umed. Te-am mințit. Tu nu stai pe bănci. Băncile sunt tăiate din copaci minori pentru oameni ocupați și oameni în apus, a căror esență este-nfiorată-n aripi de pasare sedentară și plumburie, iar noi suntem încă tineri.

Atît de tineri…

Întorci capul după tălpile mele dezgolite, și, deși juri în ființa ta că le păstram cuminte în poala ta, vezi numai două becuri albe pe o pînză beată de culoare: eu și locul pentru tine. Pașii ți se supun încet, recunoscându-ți împărăția, și cad în existența mea, dar cad și eu cu tine. E destul spațiu pentru două inimi în închipuirea unui abis al necuvântătorilor, în care și noi tăcem sacri aievea unor stele grele și sculptate. Lasă-mă să-ți țin capul într-un sărut! Nu aș vrea să-ți pierzi privirea în negura pe care o luminăm.

Suntem ultimele flăcări ale unui soare neînțeles și căzut sub lume, suntem particule din el… Cine ne-a înțeles vreodată pe noi, cei care posedăm o ardere atît de stinsă, cine ne-a lăsat să umplem spațiul dintre geamul și pervazul lor pustiit, cine ne-a așteptat în albă maturitate pe un scaun din fața unei case albastre?

Mi-ai reproșa dacă ți-ar veni cuvintele acasă și ai ști unde ai existat atunci, fără mine? Cuvintele sunt frumuseți orbite… Nu ai decît să faci dragoste cu eternitatea dintre litere – golul pentru firea ta – ca să-și deschidă sertarul cu praf de vise și să-ți arate unde e adevăr și unde e paralela lui dulce.

Dar singura paralelă, aici, sunt eu.Te invadez, evadez din tine, te inspir, te expir. Aici, pot fi tot și peste tot, o gravă încălcare a cărților cu reguli ale existenței pe care le-ai ascuns în tine, dar știi că în vene-ți curge apă din gândul meu amar și societatea tot în mine s-a reîncarnat, dar îți ajunge cât sunt eu. Pentru că sunt pentru tine.


Pentru tine…

Mai știi cum era glasul meu?

E valul ce îți învelește spumos și însorit pleoapele în ajunul zorilor, ce te vor fura la a saptea izbire a cucului din lut de arca timpului nou, a timpului unei zile noi. Mă cauți flămând, mă cauți naiv. Eram acolo, eram pulsul de sub cearșaful tău, eram gînd. Și gînd voi fi mereu, pentru că în ziua ta nu e loc pentru mine. Mă așez, secată de magie, într-un capăt neexplorat al inimii tale, după gratiile de fier pe care au crescut flori arămii ale dorului meu, cu un ceas pe mîna rece și unul în suflare.


Tic-tac, tic-tac…

Bate inima ta și acele vremii mele stricate.
Te scoli și aluneci pe strada plină de cuvânt, trăgându-ți amorul roșu din spate, sperând că mă ascund, din nou, după el, pentru că lumea între vis și realitate e Cosmosul în care noi doi valsăm în tubul unei orgi neauzite. Și tot valsăm, și valsăm… Iar eu nu te mai petrec cu privirea de sticlă dintr-un tren gălăgios: ți-am dat întîlnire în vis.

By the way

Am uitat sa zic ca pozele de jos sunt facute de deyutza muahaha si in niciun caz nu sunt eu cu mada x_x=)))))

Revenire =))

Frate,sa-ti zic o smecherie :))
Tocmai azi mi-a zis deyutzamuahaha :)) ( btw,check it out her blog www.deyutzamuahaha.blogspot.com ,si n-a fost deloc un apropo =))) ) ca n-am postat nimic "pa" blog de 2 ZILE !
Si ba frate,n-am idee ce sa scriu. ( nu ma dau deloc olteanca=)) )
Momentan ma aflu pe o insula pufoasa si roz,aka fotoliul din camera mea.
Altceva de stiut?:))


P.S : asta-i postare pentru deyutza ca tot e nerabdatoare sa-mi vada inspiratia mea clocita de la atata soare si atatia biscuiti pe care ioana a uitat sa-i ia de acasa,si bananele alea care erau asa coapte si prunele alea si cuvantul ala fain :))
N-am timp de blog azi ;;)

Nothing very special .

Da,da . fara sa fiu o "drama queen" pot spune :
- In 3 words I can sum up eveything I've learned about life : it goes on .
Nu e asa?
A se consuma de preferinta cu "Eminem ft Rihanna - Love the way you lie "
;)

Timpul,dusmanul meu...

Se zice că trece timpul. Timpul nu trece. Timpul nu trece niciodată; noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, aşa şi nouă ni se pare că trece timpul. În realitate nici arborii, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veşnic acelaşi, asemenea lui şi în repaos etern ca şi spaţiul.
Vreau sa opresc timpul.Stiu ca nu pot.E vorba de acea secunda de fericire in care crezi ca ai oprit timpul.
Nu sunt tare mare,dar mi-e dor de momentele cand avam 4-5 ani si ma durea in cot ca e criza si nu-mi pasa de nimic.Voiam doar joaca..
In ultimii 2 ani n-am prea avut timp sa ma gandesc,dar uite ca mi-am facut curat prin ganduri ..am gasit o cutiuta ..pe care scria.. "Dusmanul meu,timpul".Am deschis-o! Amintirile m-au furat si m-au dus departe,pe o plaja goala,pustie,eram doar eu cu mine.Ma gandeam.Ma gandeam ca am uitat sa ma bucur de copilarie.Am fost rapita,sedata,drogata de dusmanul meu.Copilarie..dulce profund cuvant.
-Opreste-te!Ma distrugi...
-Vrei asta?Chiar vrei?
-Da,vreau!Te-ai lasat purtata de vant,n-ai scapare.
-Dar te rog,sunt inca eu,inca un copil..
-N-ai stiut sa te folosesti de mine,ai pierdut ce-ai avut mai scump.
-La revedere
-Stai.Nu pleca..Ajuta-ma!Te vreau!
-Te rog..
Da,am pierdut-o.
Nu conteaza.Am lasat timpul sa-mi ia ce e mai scump,dar nu voi renunta.Limita e cerul :)
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.....

..Back to reality
Va e dor de copilarie?


P.S. Bobolina,am pus pozele pentru ca pari asa de inocenta si dragalasa . Ca un copil :***

Cine e de vina?

Picătura de pe o căpșună explodează. Se împrăștie, o acoperă, se evaporă.

Așa ți se întâmplă când ajungi în fața ușii, e seară. Totul e normal… Doar o zi groaznică. Nu poți intra, suni un prieten care oricum nu-ți răspunde, te mai plimbi puțin, dar asta oricum nu-ți folosește la nimic. Nu-ți este atenuată furtuna, ești gata să cedezi în interior, să te manifești în exterior.

E un sentiment care te chinuie și nu e ură, pentru că nu ai simțit ura niciodată; nu poate fi nici acum, pentru ca începuturile sunt frumoase, iar acum te chinui. Ai auzit câteva conversații despre gelozie. Nu e clar că te regăsești, dar nu e nici cert că în momentul ăsta nu e ea cea care te împiedică să-ți îndeplinești rutina zilnică.

Aer proaspăt și acea speranță care te vrăjește… Acel soare care dă rozul fructului crud, trecător, bineînțeles, la fel de trecător ca momentul tău de răbufnire.

Picătura e uscată, nu ștearsă definitiv. Și totuși, mai liniștit, cauți cheia, deschizi… ai intrat… Buna seara!

Un sector..

Ai observat vreodată cu atenţie procesul prin care o secundă se transformă într-un firicel de nisip? Aş vrea să fiu capabilă a-mi înmagazina clipele frumoase într-o clepsidră, iar când lucrurile o iau razna, să o pot întoarce şi să le retrăiesc la nesfârşit. Chiar dacă acest lucru ar presupune alterarea unei vieţi prezente, prefer să-mi dau memoriile peste cap la infinit, amestecând „ieri” cu „azi”, decât să mă chinuie zilnic groaza unui „mâine” în care e posibil să te revăd.
Mi-am promis solemn că nu voi mai fugi cu gândul la tine. Mi-am secţionat sufletul şi am inserat o părticică din el într-o poezie, lăsând-o la păstrare. Poate că voi ajunge în viitor s-o „reciclez”. De asemenea, am presat o amintire şi am ascuns-o într-un cufăr cu lacăt, pe care l-am aşezat în subsolul conştiinţei.
În zadar am luat aceste măsuri. Nu ştiu cum ai reuşit să evadezi şi să-mi acaparezi mintea din nou, făcându-mi dezordine printre idei, astfel încât să nu fiu în stare a te goni. Este ceva vicios, o dorinţă care o contrazice pe alta: cea de a te apropia şi cea de a te îndepărta. Încă nu am decis care dintre ele este mai puternică. Oare când voi înceta să-mi mai eclipsez concepţiile clare, echilibrate, datorită unor sentimente transparente?
Aşadar, iată-mă, încă o dată, în punctul zero al raţiunii. Atunci când îţi încalci promisiunile făcute propriului sine, pierzi totul ? Dacă da, înseamnă că deja am rămas singură în mijlocul nimicului. Totuşi, aştept să mi se aştearnă culori noi pe paletă şi să pot să o iau de la capăt. În fond, când nisipul s-a terminat, trebuie să întorci clepsidra, nu?

©Lorena Bălan

Ascunde-ma,te rog...

As vrea toata viata sa mi-o traiesc in parfum, uitand de-al sufletului etern zbucium si sa mor in scantei febrile de foc. Gandul meu cenzurat e sa ma ascunzi intr-un betisor parfumat. La final, sa fiu cenusa in palma ta, aruncata in mare, chemata in disperare…
Pastreaza-ma intr-o pagina oarba si seaca, ameteste-ma printre cuvinte si patrunde-mi in minte. Afla-mi dorintele si implineste-mi-le. Afla-mi secretele si dezvaluie-le. Descopera-mi gandurile si publica-le. La final, cunoaste-ma…Rapeste-mi existenta si insereaz-o in tacerea noptii. Sa te chinui noapte de noapte, graindu-ti cu patima nemuritoare soapte, sa-ti tulbur odihna si emotiile sa ti le cutremur. La final, reinvie-ma in amintiri.
Ascunde-ma intr-o nota muzicala. Astfel, cand ma auzi, sa-ti patrund curand prin timpan, ajungand la creier, unde imi voi face de cap dupa bunul plac.
Nu ma trezi, caci nu vreau sa parasesc acest vis in care te-am atins. Mai lasa-mi somn, caci niciodata nu mi-a fost suficient sa te visez.
Ascunde-ma de falsitate, de sperante desarte, de iluzii si deziluzii, de vise si cosmaruri. Ascunde-ma de tot ce am facut si am fost, de vorbele spuse fara rost. Ascunde-ma de impulsuri straine, ascunde-ma, deci, in tine.

Capcana

Mi-ar face plăcere să fiu prinsă măcar o dată… într-o fotografie. Să fiu nevoită să zâmbesc alături de ceilalţi şi să mă dizolv în atmosfera relaxată, comică, melancolică, romantică sau ciudată care a fost imortalizată. Să-mi îngheţ prezenţa într-un singur loc în care mi-a plăcut să fiu eu şi în care aş putea să trăiesc fericită; într-un album, până la adânci bătrâneţi, fără să simt trecerea timpului, schimbările lumii, ale mele.
Sau într-un tablou, fie că e el abstract sau un peisaj din natură. Mi-ar plăcea să mă pierd prin el şi să-l explorez, înţelegând fiecare punct al planului din spatele privirii unui amator. M-aş propti sub un copac cu aur pe ramuri şi aş lăsa vagi raze de soare palid să-mi mângâie chipul, iar sunetul vântului prin frunze să-mi fie muzica.
Ori într-o partitură pentru pian. Să mă agăţ de fiecare nota şi să o trag sau să o împing după bunul plac, creând sunetul ideal, multiplicat până la final de portativ. Aş fi poate semnul de pauză, ca pianistul să se gândească pentru o fracţiune de secundă… la mine; apoi degetele să-i pornească în aceleaşi mişcări frenetice, rătăcindu-şi gândurile prin labirintul alb-negru.
In acest moment, orice capcană mi-ar părea o ofertă tentantă, numai să evadez de mine!

Iluzii.

Ne inchidem in noi, ne prefacem ca suntem…cand de fapt nu existam. Zambim pierduti construind iluzia ca suntem fericiti…uneori.
Ne lipseste curajul sa acceptam ceea ce suntem. Iluzia persoanei noastre ne orbeste.
Cand dezamagirea iti inunda sufletul parca singura barca de salvare e uitarea. Sa fiu un capitan bun, sa uit, sa sper, sa iert…Cuvinte zdrobesc cu putere ceva in mine…cuvinte…simt cum tristetea se asterne pe chip…Ma face sa ma simt stearsa, seaca, goala…
Ascund sub chipul meu tacere, caci cuvintele dor, tacerea insa ucide. Inca o speranta moarta se taraste spre drumul uitarii. Iluzii vise patate de alte negre ganduri se sting pe bolta stropita cu rosu..
Secrete, priviri in secret, rani inchise…deschise din nou..toate fac parte din viata. Azi, maine, ieri…timpul e efemer…nu tine cont de tine, de mine, de ele sentimente.
Ar fi atat de usor in viata sa ieri si sa uiti..ar fii atat de simplu sa stergi cu o carpa imbibata in dulce tot ce e amar…unii pot …altii o fac mai greu…eu fac parte din categoria celor care incearca.
S-a daramat si ultima cetate sub care ma adaposteam de furtuni….oare? Cetate formata din zambet, din el, din ploaie, din cer….iluzie poate